Beschreibung:
The archaeozoological material discussed in this article came from one feature (Cpl. 2) located in the southern outer courtyard of the fortress investigated in the summer of 2020. The collected artefacts date mainly to the 18th and 19th centuries, therefore to the Austrian era, although some of them had been in use even earlier during the 17th century. The feature, most likely with the initial phase in the middle of the 17th century, has functioned as a latrine pit in which all sorts of remains were gradually thrown away, including faunal ones. Given that the faunal material analysed comes from a single archaeological feature, the conclusions are quite limited. Conclusions cannot be generalized, but they show a trend probably close to reality. We would like to make this clear because during the older or newer archaeological investigations, in various areas of the Făgăraș fortress, numerous animal bones were discovered, with or without a clear dating context, which could not be collected or analysed. The fauna studied in this article offers a glimpse on the diet of the human community that served the Făgăraș fortress, in general, during the Habsburg period. We observed that cattle hold an overwhelming ratio NR-wise, dominating the faunal spectrum. MNI-wise, although cattle hold second place after ovicaprids, they still have the highest importance in terms of the meat ratio, compared to other domestic animals. The game has an extremely low ratio, with medium-sized species (roe deer) and small species (hare) identified. The study of the slaughter ages and the distribution of the anatomical elements/ skeletal parts in the case of the domestic animals suggest the consumption of subadult and adult animals with less tender meat, some of the animals being at the age of reform (especially the old ones) suggesting that they were part of the daily food of the fortress staff (soldiers, civilians and administration). Although not very large in terms of quantity, the importance of the sample from the Făgăraș fortress is also given by the fact that such studies of archaeozoology dedicated to the Habsburg period are extremely rare in Romania. Future archaeozoological research will certainly help us to better understand the diet of the population in the Habsburg era.
Materialul arheozoologic care constituie obiectul studiului de faţă provine dintr-un complex (Cpl. 2) aflat în curtea exterioară sudică a cetăţii şi a fost cercetat în vara anului 2020. Artefactele recoltate se datează cu precădere în secolele XVIII– XIX, aşadar în epoca austriacă, cu precizarea că unele dintre acestea sunt utilizate şi mai timpuriu, pe parcursul secolului al XVII-lea. Complexul, cel mai probabil în faza iniţială începând cu mijlocul veacului al XVII-lea, a funcţionat ca groapă de latrină, în care treptat au fost aruncate tot felul de resturi, inclusiv faunistice. Având în vedere că materialul faunistic analizat provine dintr-un singur complex arheologic, concluziile sunt destul de limitate. Datele nu pot fi generalizate, dar arată o tendință care probabil nu era departe de realitate. Facem această precizare deoarece în timpul cercetărilor arheologice mai vechi sau mai noi, în diverse puncte de pe cuprinsul Cetății Făgărașului au fost descoperite numeroase oase de animale, cu sau fără un context de datare clar, care nu au putut fi însă recoltate sau analizate. Fauna studiată în cadrul acestui articol sugerează dieta comunității umane care a deservit Cetatea Făgărașului în linii mari în perioada habsburgică. Observăm că bovinele au o pondere covârșitoare ca NR, ele predominând spectrul faunistic. Ca NMI, cu toate că bovinele se situează pe locul doi după ovicaprine, totuși ca pondere carnată, ele au cea mai mare importanță în comparație cu celelalte animale domestice. Vânatul are o pondere extrem de redusă identificându-se specii de talie medie (căpriorul) și mică (iepurele de câmp). Studiul vârstelor de sacrificare și distribuția pe elemente anatomice/ părți de schelet în cazul animalelor domestice sugerează consumul unor animale de vârstă subadultă și adultă care aveau o carne mai puțin fragedă, unele din animale fiind chiar la vârsta „ reformei” (mai ales cele bătrâne) ceea ce ar sugera că acestea făceau parte din hrana cotidiană a personalului cetății (soldați, civili, administrație). Deşi nu foarte mare din punct de vedere cantitativ, importanța eșantionului de la Cetatea Făgărașului este dată și de faptul că astfel de studii de arheozoologie, pentru perioada habsburgică, sunt extrem de rare pentru România. Cu siguranță viitoarele cercetări arheozoologice ne vor ajuta să înțelegem mai bine dieta populaţiei în epoca habsburgică.